Poate e o diferenţă minoră, însă ţinând cont de tam-tam-ul lui Nichita vizavi de cum susţine el cultura ieşeană, mi se pare un fapt josnic să aloci sume importante de bani pentru miştocăreli culturale de imagine şi să nu poţi susţine un biet site din care potenţiali spectatori ai producţiilor şi celorlalte evenimente găzduite de Ateneul Tătăraşi, singurul obiectiv al Primăriei Iaşi cu o largă desfăşurare, să fie vitregiţi de un afişier on-line. Să punem acest lucru la pachet cu lipsa de aproape doi ani a unui manager, după fugărirea de către pudici, a lui Benoite Vitse, sau pe un dezinteres din ce în ce mai susţinut din partea municipalităţii pe actul cultural în sine? Până la urma urmei cine mai se produce în sălile Ateneului Tătăraşi, decât fruntaşii PSD, în goana lor efemeridă după putere, ca apoi să bocească în faţa presei că acustica sălii n-a reuşit să le ducă cu succes în casele ieşenilor, minciunile sfruntate? Singurul act cultural care se mai susţine pe scena Ateneului, se datorează iniţiativelor teatrale private, care mai alungă păienjenii ocloşiţi în colţurile arar iluminate ale scenei. Oare să fie la mijloc faptul că acea ctitorie de pe buza Tătăraşului este opera bătrânului Simirad?

În paralel, cu excepţia superficialilor consilieri ai PNL, care condamnă activitatea Teatrului Luceafărul, poziţia Consiliului Judeţean este una foarte pozitivă în ceea ce priveşte susţinerea activităţii singurului teatru din subordine. Fac abstracţie de cultul personalităţii doctorului, academicianului, ambasadorului, matematicianului şi şefului Judeţului Iaşi, Excelenţa Sa, Constantin Simirad, dar nu pot decât să apreciez susţinerea sa pentru acest „kinder life”. În ciuda budei pe care a vrut să şi-o adâncească pe bani publici, a mausoleului din Copou, acest Moş Goriot al judeţului, încă mai are bunul simţ de a-şi susţine porţia sa de cultură.

Un produs Blogger.