Consumaţi cianură! Ajută la epurarea speciei de tyranosauri care put pe scaunele de la capătul celor trei cifre aruncate populaţiei ca o mare şmecherie salvatoare. Această recomandare călduroasă le-o fac, şi cu prospect dacă e nevoie, celor de la 112. Acest serviciu de gaiţe care interoghează în contra timpului de intervenţie, creat prin desfiinţarea unor linii directe, este una dintre cele mai abjecte şi ineficiente instrumente aruncate în sprijinirea cetăţeanului aflat în situaţie de urgenţă. Ultima mostră de deserviciu public mi-a fost dată în urmă cu câteva zile când, aflându-mă la cafeneaua din Piaţa Unirii cu surorile şi nepoţica mea de câteva luni, am fost martorul şi în acelaşi timp subiectul unui incident care ar fi putut avea consecinţe foarte grave. Imediat ce am ajuns pe terasă şi o ospătăriţă a onorat comanda, o sticlă de vodcă a aterizat pe masa noastră cu efect de grenadă, secţionând practic de la jumătate una dintre sticlele aflate pe masă şi creând o explozie de aşchii de sticlă, care au sărit pe mâini, pe feţe, pe haine. Din fericire, nepoţica mea se afla în cărucior, în spatele prelatei de protecţie iar cioburile nu au ajuns la ea. Instinctual, după ce am văzut într-o secundă că nimeni nu e rănit, am ajuns pe trotuarul lateral terasei şi am scanat faţada blocului de unde acea nenorocire bipedă aruncase sticla. Cum în găoacele blocului nu se contura nici o meclă, am apelat, ca orice cetăţean credul, la acest infect serviciu - 112. După câteva secunde bune, o voce blondă a catadicsit să mă descoase iar imediat a urmat legătura cu „organu”, care a procedat întocmai ca interlocutoarea de dinainte. „Aţi identificat persoana care a aruncat sticla? Sunt martori care au văzut-o? Păi cu ce putem noi să vă ajutăm?” După o astfel de reacţie incredibilă, care nu s-ar fi soldat nicidecum cu vreo deplasare la faţa locului a vreunei trupe de mascaţi, i-am închis telefonul cretinului şi am sunat pe cineva din Miliţie care a promis că va trimite o patrulă. După 10 minute am fost sunat de un reprezentant al acestei minunate instituţii, care mi-a cerut relaţii suplimentare. După alte 30 de minute, timp în care toţi locatarii din blocul din care se aruncase, se puteau îmbarca liniştiţi spre Trinidad Tobago, şi-a făcut apariţia o patrulă mobilă.

Tacticoşi, cei doi slujbaşi au coborât din utilajul în care le dospea curu, precum doi pisoi treziţi brusc pe straşina casei, şi-au îndesat caschetele peste vidul dintre cele două urechi şi au păşit gravi şi uşor dezorientaţi spre locul faptei, încă stingheriţi în coaste de spătarele scaunelor. După legitimarea de rigoare au şi dat verdictul. „Sigur a aruncat vreun boschetar de pe terasa blocului, că la a doua scară nu au interfon”. După ce şi-au dat cu presupusul, cei doi au apucat cu pas sprinten, ca doi bătrâni scăpaţi de la azil, să adulmece terasa. „S-a mai aruncat de câteva ori pe terasă cu pietre şi alte obiecte. De fiecare dată când am sunat la Poliţie, nu a venit nimeni”, ne-a spus între timp una dintre ospătăriţele de la cafenea. Lângă terasă se jucau nişte copii. Pe trotuarul de sub bloc, bătrâni cu paşi moi îşi făceau promenada de după-masă, oameni care nu ar fi putut face nici un gest să-şi salveze acei ultimi ani ramasi, din faţa vreunei sticle sau pietre aruncate cu inconştienţă şi premeditare de nişte cretini. „Nu am găsit nimic, dar vom mai trece periodic să verificăm. Administratorul ar trebui să pună lacăt la uşa de pe terasă”, a fost toată concluzia „eficientei” anchete a celor doi caschetari. Acesta este încă un aspect care demonstrează că siguranţa cetăţeanului e frecţie la picior de lemn iar intervenţiile şi verificările mai amănunţite ale organelor nu se fac decât atunci când sunt victime. Somn uşor în bocancii statului şi nu uitaţi să trageţi caschetele pe ochi să nu vi se prăjească neuronu! Şi nu uitaţi…consumaţi cu încredere cianură!

Un produs Blogger.