De cele mai multe ori, sintagma “fostă mândrie a industriei ieşene”, sau de altundeva, stârneşte nostagie, dar lasă în acelaşi timp şi un gust amar, al irepetabilităţii. O astfel de senzaţie ne este dată şi atunci când vorbim despre fosta realizare a perioadei socialiste, actuala ruină a incineratorului de deşeuri menajere de lângă cimitirul “Sf. Vasile”. Ca o ironie crudă a sorţii, această vecinătate nu este întâmplătoare, căci incineratorul n-a funcţionat decât o vară, şi-a murit. Făcut la repezeală, dintr-un capriciu a Elenei Ceauşescu, incineratorul a ars gazul de pomană, căci scopul pentru care a fost ridicat nu a fost atins nici până azi. „Ideea a pornit din start greşit pentru că proiectantul a luat pentru determinarea puterii calorice a incineratorului, de la groapa de gunoi, deşeuri menajere nesortate care aveau putere calorică zero. La acea vreme nu avem voie să folosim combustibil. Prin arderea acelor deşeuri urma să producem apă caldă menajeră pentru blocurile din zona Purcica. În paralel s-a mai încercat folosirea incineratorului şi în fabricarea de cărămizi ceramice. Practic, din arderea deşeurilor rezulta acea cenuşă, care folosită prin anumite proceduri, rezultau nişte blocuri ceramice”, a declarat consilierul local Constantin Neculau. Incineratorul de deşeuri menajere a fost finalizat în anul 1983 şi a fost închis în anul următor. Investiţia uriaşă la nivelul acelui an, de 46 de milioane de lei, nu şi-a dovedit nici un minut rentabilitatea. „Acest crematoriu a fost construit în idea incinerării deşeurilor menajere. Ideea în sine a fost bună dar realizarea a fost defectuoasă, neunitară, pe de o parte şi din faptul că utilajele care au fost montate proveneau de la Uzina Vulcan Bucureşti iar automatizările erau asigurate de la Timişoara. Singurul act eroic a fost partea de construcţie de tip industrial, de care s+a ocupat fostul IGCL (Întreprinderea de Gospodărire Comunală şi Locală n.r.). La baza acestei investiţii a stat o comandă a Elenei Ceauşescu. Pe lângă incineratorul de la Iaşi au mai fost comandate alte două la Constanţa şi Craiova, dar acestea, din anumite motive nu s-au mai construit”, a spus Constantin Neculau.

Incineratorul, o imensă groapă de gunoi neautorizată

Astăzi, incineratorul este o ruină aruncată într-o râpă de la poalele cimitirului Sf. Vasile. În acelaşi timp, o uriaşă groapă de gunoi. Mormane imense de cruci de lemn, coroane pe care se mai disting ultimele mesaje, mii de deşeuri de plastic de la lumânările care au adus puţină lumină răposaţilor care odihnesc în cimitirul „Sf. Vasile”, dar şi mii de PET-uri, se aglomerează către una dintre intrările în crematoriu, parcă pentru a fi topite într-un scop nobil. Împrejurul crematoriului se văd zeci de vile cochete, cocoţate pe dealurile din vecinătate. Numai crematoriul de lângă cimitir a încremenit în timp. În mai 2009, printr-un proiect de hotărâre, consilierii locali au aprobat trecerea incineratorului, din administrarea Citadin SA în grija DSPM, în scopul unei schimbări care se lasă aşteptate. „În locul fostului incinerator dorim să mutăm componenta de mecanizare a DSPM, baza de ridicări maşini, care este acum în Baza 3 şi dacă vom avea bani vrem să facem şi sediul administrativ al DSPM”, a declarat Luminiţa Sălceanu, şefa DSPM Iaşi. Dorinţa directoarei s-a lovit deja de refuzul nefondat al consilierilor locali şi se va mai lovi şi de bugetul insuficient al DSPM, cel puţin în ceea ce priveşte mutarea sediului administrativ. Încă o dovadă a faptului că aleşii locali habar nu au de conţinutul proiectelor de hotărâri care le sunt date spre analiză, proiecte importante care le cer un vot decisiv în beneficiul urbei, este dată de respingerea hotărârii privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru construirea noii baze DSPM. „Derularea acestei investiţii nu are nimic de-a face cu proiectul pe care consilierii locali l-au respins, aceştia nefiind în cunoştinţă de cauză. Ceea ce vom face acolo va implica demolarea clădirilor existente, consolidarea parapeţilor, amenajarea de garaje pentru depozitarea vehiculelor DSPM. Este o zonă de versant care nu corespunde construcţiilor. E o râpă. Această investiţie este cu atât mai necesară cu cât în acest moment acolo funcţionează un depozit de gunoi neautorizat”, a declarat Mihai Chirica, directorul tehnic al Primăriei Iaşi. Pentru construirea noii baze DSPM, a fost stabilit un buget de 11,7 milioane lei, echivalentul a aproximativ 3 milioane euro. Pentru a acoperi o parte din sumă, municipalitate a recurs la concesionarea vechii baze din Bucium nr. 26 către Dedeman pentru o perioada de 49 ani. În anul 2008, Dedeman a câştigat licitaţia cu o ofertă de 140 mii euro pe an pentru cele 4,5 hectare din Baza 3, practic la incredibilul preţ de 3,1 euro metrul pătrat pentru o perioadă de un an.

Centru de zi pentru boschetari, la crematoriul de la Sf. Vasile

Dezvoltarea zonei din jurul incineratorului s-a făcut mai mult pe versanţii dinspre CUG. Aleea Tudor Neculai, în capătul căreia se face intrarea pe domeniul unde se găseşte incineratorul, a rămas la fel de neatinsă de beneficiile lucrărilor pe care Primăria le face din banii luaţi cu împrumut. „Vecinii de pe aici au făcut adrese către Primărie pentru a se pune iluminat public şi pe această străduţă dar nu s-a concretizat prin nimic. Poate dacă se va face aici ceva cu acest complex care este păcat să se piardă, se vor mai îmbunătăţi şi pe aici unele lucruri. Ca o părere personală cred că se poate foarte bine ca pe actuala structură a clădirilor care mai sunt, să se reconstruiască un centru de zi pentru boschetari, să-i strângă, să li se dea o masă caldă şi să fie spălaţi”, este de părere preotul de la Biserica „Sf. Vasile”. Scopurile nobile nu le lipsesc nici celor din Primăria Iaşi, care aştern de zor pe hârtii, investiţii care ar scoate unele zone dintr-un con de umbră şi le-ar aşeza în acolo unde ar trebui. Greu le este însă a concretiza şi tocmai de aceea, multe dinte investiţiile răposatei perioade comuniste, ajung gropi de gunoi sau materii prime pentru firmele de reciclări.(articol aparut in Evenimentul)