Peste salarii ciuntite, sute de mii de disponibilizări, acest guvern de ciocli mizerabili, paiaţa de preşedinte cu care această ţară a avut nenorocul să se reprezinte încă un mandat, dezastrul social care planează peste tot, oamenii nu au uitat totuşi să trăiască. Cu toată bişniţa şi ţigăneala aferentă unui Festival al Berii, am văzut ieri oameni care doreau să uite de griji, care ieşiseră din case pentru a socializa, care fugiseră din faţa televizoarelor năclăite de feţele aceloraşi personaje sinistre, să asculte muzică, să râdă, să danseze pe malul Bahluiului. Încrâncenarea cotidiană a dispărut pentru un timp într-o amăgire frumoasă.