„Aprindeţi becu ăla!”, îi luă în primire Angheluţă pe cameramani. Hai bre, chiar ziua în amiaza mare te nărăveşti la dezmăţ pe bani publici? Când acolo, o lumină strălucitoare, de ziceai ca coboară duhul lui Aladin din lampă, ne împresură din „veiozele” moderne înfipte în tavanul biroului, poate singurul lucru contemporan cu ăştia mici din presa pătrată, ştiu ei care!, pe care l-a suferit Casa Pătrată până acum. Dar nu acest lucru uimi cel mai mult asistenţa care reuşi astfel să se redescopere cu pupături şi strângeri de falange, ci culoarea violet care predomina pe steagurile puse oficial în colţul biroului. „Trei culori cunosc pe lume / Roşi, galben…violet”, îmi pocni direct în creuzet acest verset care mi-a fracturat limba, cu religiozitate, în dimineţile mele de pionier. „De la soare..”, a sunat lămurirea. Hai bre nea Cristi, da chiar pe unde intră soarele la matale în beaureau, pe gaura cheii de s-au „ violit” doar cele două flamuri dinspre birou şi cel dinspre geam e albastru de zici că se prăvale cerul peste Prefectură sau acestea sunt noile steaguri comandate de tătucul şpanchi pentru întărirea armatelor de fideli din teritoriu?