„Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,…”


Cubismul, dadaismul, bolşevismul, daltonismul sau tutankamonismul, acestea toate laolaltă se regăsesc grupate dezlânat, deodată dar separat, într-o anarhică ordonare, pe tot cuprinsul Iaşului, ca mărturie a păstoririi geometrice a lui Constantin Simirad. De la Ţâţa lui Simirad, la Muzeul Pătrunjelului, Monumentul Unirii în faţa căruia arde flacăra veşnică la care iarna se încălzesc boschetarii iar vara se întorc viţeii lătrători pe proţap, creaţiile sale s-au retras fecund spre cele veşnice, ultima materializare a dorinţei megalomanice de maestuozitate şi fast fiind un mausoleuţ dispus la bulevardul principal al cimitirului Eternitatea.






Prinţ şi cerşetor sau împărat şi proletar au acum un corespondent şi la Iaşi, căci printr-o pomană de imagine făcută de Primărie, dar mai mult dintr-un accident de situaţie, lângă maestuosul monument funerar, îşi zace veşnicia, aruncat sub câteva lopeţi de pământ pe care ofilesc câteva flori de câmp,…poetul. Ca şi cum, destinul crud ce-i urmăreşte în timpul vieţii pe cei ce umblă cu simboluri, rime şi alte lucrurie abstracte, i-ar aduce şi după finalitatea creaţiei şi a rătăcirilor, la …cruce de lemn. Şi, vorba poetului nepereche - Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea / Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi.../ Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -/ Cel ce în astă lume a dus numai durerea/ Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.


P.S. Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi


P.S. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns cât i-a chelfănit în timpul mandatelor de primar, Simirad nu-i lasă liniştiţi nici la cimitir, pe vechii săi subordonaţi. Drept dovadă stă vecinătatea sa cu Georgeta Gîlcă, fosta directoare de la Termoservice. Cu siguranţă Nichita va avea nevoie lîngă el de un director de strategii.