„Sub pământ S.R.L.” tinde să fie nu numai un generic de film ci şi o afacere de succes cu locuri de veci. Dacă ţinem cont de tarifele duhovnicilor care ne conduc pe ultimul drum, calea spre iad nu este pavată tocmai cu intenţii bune ci cu tarife de rămâi pe dinafară. La Iaşi, pentru a-ţi asigura eternitatea e bine să te faci frate cu dracu, pardon, cu preotul, până te apuci să baţi drumul spre Sf. Petru. Micii întreprinzători pământeni cu pajişti verzi şi liniştite, au cam început să-şi dezbată zonele de influenţă iar sub sintagma de „cimitire închise” se conturează adevărate afaceri „subterane”. Şi ca orice afacere, „onestă”, care lucrează numai în beneficiul clientului, fiecare piesă din acest domino, gropari, escroace îndoliate, templieri, administratori de cimitire, bocitoare, şefi la societăţile primăriilor şi nu în ultimul rând preoţii, te întâmpină fiecare cu oferte care mai de care mai tentante, cum nu găseşti decât în pragul vieţii de apoi. Îţi smulg scamele, păcatele, te plâng, te perie, te curăţesc, te epilează, te ung cu ceară şi cu mir, te dau cu tămâie, îţi montează aure deasupra capului…, până te conving să te aşezi cumincior în copârşăul plin de ofrande, impozite şi taxe. Că vor avea şi după o aceiaşi grijă ca cea enunţată înainte de a-ţi lua lovelele, stau mărturie bălăriile care se înalţă spre cer direct din „montura” mormintelor. Vorba baladei - Cei trei preoţei/Unu-i moldovan,/Unu-i Ungureanu/(vezi) Şi unu-i vrâncean./ Iar cel Ungurean/ Şi cu ce-l vrâncean,/Mări, se vorbiră,/Ei se sfătuiră/Pe l-apus de soare/Ca să mi-i îngroape/În loc liniştit/ Cu multe carboave.