Pentru eventualele cititoare, dacă titlul pare puţin misogin, acesta le vizează numai pe cele două dive de pe scaune şi pe idealista de la microfon.Nu sunt împotriva acestei vâlvătăi, acestei frenezii feministe care bîntuie unele căpuşoare cârlionţate, dar lucrul manual cu noţiuni abstracte dăunează mult mai grav imaginii în sine a sexului frumos. O lupta bărbătească după ciolan e normală dar femeia angrenată într-o astfel de competiţie, după acelaşi obiect ciolănos, capătă din prima conotaţii de adâncă vibraţie. Plăpânde, sugurumate de emoţie, cu discursuri scose la repezeală din Voltaire, Rousseau sau Descartes, fără repetiţii în faţa oglinzii dar cu volănaşele aranjate exemplar precum un lăutar, apar în peisajul public simandicoasele,preţioasele şi aerienele de azi, hârşitele şi precupeţele politice de maine. (vezi). Sunt conştient că pentru astfel de afirmaţii, multe dintre femei m-ar trata precum Ciomu, dar continui să cred că dacă o femeie se bagă aiurea, numai dintr-un principiu tâmpit, într-o oală sub presiune cum e politica, decât să se frigă, mai bine face o mămăligă.