Un dascal respectat de generaţii de elevi, este târât în noroi de nişte sectanţi. Un pas făcut voluntar de o mică frustrată a condus la devierea parcursului firesc al destinului acestuia. O fătucă cuprinsă de vârcolacii primelor emoţii hormonale ale adolescenţei, stopate brutal de o mamă frigidă, a fost convinsă de mizerabila procreatoare să dea publicului doritor de mizerii, un scenariu otevist care poate marca iremediabil, sufleteşte şi profesional, nişte oameni care s-au aplecat toată viaţa asupra educaţiei unor copii.
Fiecare dintre noi am avut profesori datorită cărora am învăţat carte sau din cauza cărora am deprins primele vicii la colţul şcolii. După terminarea şcolii însă au rămas în mintea noastră ca dascăli, nu ca duşmani. Acum, parcă e pe val campania „Hai să ne distrugem dascălii!”.Guvernanţii în mod global, alţii pe rând şi în particular. Sintagmele „profesoara sexy” sau „profesoara ucigaşă” au devenit monede media de supravieţuire a presei tabloide. În spatele acestor evidenţe nefericite şi particulare se află însă o categorie de oameni asupra cărora ceilalţi se îndreaptă să-i distrugă cu o candoare prostească, cu o ură specifică analfabeţilor.
Cu tot habotnicismul ortodoxiei, această religie este una care trăieşte. Este vie şi la vedere. Cu canoane şi rânduieli care nu au nimic de-a face cu îndoctrinarea protestanţilor, adventiştilor sau celorlalte confesiuni apărute peste noapte din negura minţilor bolnave a vreunui referend sau "frate". Este o problemă morală a acestei societăţi de a monitoriza parcursul uneia sau alteia dintre aceste confesiuni dar şi a oamenilor care sunt atraşi în mrejele lor. Este ştiut faptul că cea mai mare parte dintre adepţii acestor secte, provin din rândul păturilor sociale sărace, de regulă din mediul rural sau de la periferia oraşelor, dar şi din rândul inadaptaţilor şi a acelor labili pshici, cărora, într-un cerc religios mai strâmt, li se insuflă ideea că problemele lor sunt atât ascultate, înţelese cât şi rezolvate. Afilierea la aceste structuri religioase nu este lipsită de pericole, manifestate atât prin desocializarea individului, sau mai mult, printr-o receptare distorsionată a societăţii şi a relaţiilor interumane, atragerea sau întărirea unor afecţiuni pshicie sau adularea sectanţilor în detrimentul propriilor membrii ai familiei. Mai mult, în ciuda propovăduirii abstinenţei ca şi componentă de curăţire spirituală, aceşti sectanţi sunt marcaţi de grave comportamente sexule deviante aflate de cele mai multe ori în stare fecundă.
O situaţie de acest gen se regăseşte şi la fătuca Georgiana M. dar în primul rând la mama acesteia, o persoană dominată de fixismul atingerii unui scop murdar - discreditarea cadrului didactic care i-a luat locul în inima fetei într-o anumită perioadă foarte grea.
Trecând peste orice decizie ar da inspectoratul şcolar sau cel de poliţie în acest caz, trecând chiar peste caz în sine, rămân în suspans o serie de întrebări…De când orice tip de atingere este tradus prin gesturi nefireşti? De când homosexualismul se traduce prin faptul că o persoană locuieşte sub acelaşi acoperiş cu o altă persoană de acelaşi sex? Cum au unii atât timp să se mai ocupe şi de vieţile altora? Un om poate fi acuzat în anul 2010 că a întreţinut relaţii sexuale cu o persoană doar pentru că este văzut plimbându-se cu aceasta în locuri publice la ore târzii? Oare tentativa nu se pedepseşte în România mai mult decât fapta? În ce ţară de pudibonzi onanişti trăim?