Ca şi o scară către Sfântul Petru, la figurat dar şi la propriu, pe colţurile sfintelor clădiri care înconjoară Catedrala, s-au format de la începutul iernii, periculos de îndreptate înspre bostanele enoriaşilor care pleacă de la raclă, cu sufletul împăcat şi capul gol, primii ţurţuri. Slujbaşi mai mult la vin şi papanaşi, omuleţii care au aşa zise griji de rânduiala bisericii şi nu numai, au aruncat la mişto trei leaţuri legate mai degrabă în triunghi amoros decât întru Sfânta Treime şi au scris cu litere de-o şchioapă „Ocoliţi, că altfel o mierliţi!”. S-au scurs vreo trei generaţii de ţurţuri de la începutul acestei ierni şi tot atâţia s-au altoit la loc sub streşinile căsoaielor bisericeşti sub care se roagă prea sfintele bărbi. În schimb, nici un grăunte de interes şi aplecare către siguranţa păcătosului care iese pe porţile împărăţiei lui Teofan, nu s-a avut. Că ce-i mai trebe grija zilei de mâine amărâtului când poate fi ţurţurit direct în poarta Domnului? Mai ales că îl prinde momentu şi cu sufletul uşurat.

P.S. Nu că alţi omuleţi care au în mâini dregătoria urbei ar sări în sus de nobile şi caritabile preocupări! A dracu provincie domne ce ţurţuri mari mai are! Hai noroc, că nu ştii de unde răsare!