Marile cuvântătoare ale ţării au coborît azi din călduroasele cabinete şi săli în care dezbat falimentul ţării, de pe ecranele televiziunilor patriei, de la pupitrul cărora transmit anarhia clipelor glorioase pe care le supravieţuim şi au încropit un moment omagial la minus 23 de grade. Pe un frig de ţi se înţepenea cuvântul în mijlocul minciunii, frumoasa adunare cu mucii îngheţaţi ca « stalactitele de sub pasarela Nicolina » unde-şi are deputatul Nicuşor Păduraru cabinetul, înşubată pe organe cu pieptare Armani sau cu sutele de Teachers sau Johnny şiroind prin sângele de patrioţi sadea, dispuşi să-şi vândă şi mâine « principiile şi ideologia », s-a adunat la a poza alături de Mica Unire. Ocazie înălţătoare de hotărâtoare precumpănire publică şi impacientată apropiere între beligeranţii roşii-portocalii, pentru a se face o proclamaţie către ţară. Nimic de zis, dar există deja de prea mult timp o saturaţie a momentelor de apel la trecut prin care nişte politicieni încearcă în mod disperat să-şi încununeze efemera trecere prin acest minunat oraş. Prea vor unii a se folosi de nişte înfăptuiri ale înaintaşilor, în scopuri electorale, de imagine personală, mai mult decât în scopul promovării Iaşului. De la sintagme precum « Iaşul, capitală culturală europeană », « oraş iniţiator al Revoluţiei Române», am ajuns, iacătă, la o altă proclamaţie de primar - legalizarea zilei de 24 ianuarie drept sărbătoare naţională, pentru că…cum altfel !, « Iaşul este oraş iniţiator al Unirii ». Vrabia mălai visează precum greierele la grăuntele furnicii. În modul în care edilul dă mâna cu trecutul, mâine - poimâine mă aştept ca Iaşul să fie proclamat Atlantida sau primul oraş roman dintre Dunăre şi Bahlui…