"Aţi minţit poporul cu televizorul", suna un slogan postrevoluţionar menit să denote manipularea prin mass-media. Un slogan pe care sîntem tentaţi să-l rostim de fiecare dată cînd ne sînt prezentate statistici care ne prezintă viaţa "în roz". Acest sentiment este amplificat în campaniile electorale, atunci cînd sondajele de opinie îi plasează în topul încrederii pe cei care ne-au înşelat aşteptările.
Pentru mulţi dintre români, barometrele politice au devenit un banal cotidian, dominat de principiul "cîştigă cine plăteşte". Pentru politicieni însă, studiile sociologice sînt esenţiale în lupta pentru monitorizarea în permanenţă a "cotei de piaţă" în rîndul electoratului. Au învăţat asta candidaţi care una prezentau în sondaje prin 2004 şi alta au obţinut la numărătoarea voturilor pentru prezidenţiale. Au învăţat, la localele din 2008, şi candidaţii care la jumătatea cursei pentru Primăria Iaşi şi-au dat seama că nu au nici o şansă şi că e mai convenabil să facă jocul altora.


Ce arată sondajele pentru uz intern şi ce arată cifrele prezentate pompos de partide? Cît este ştiinţă şi cît este manipulare în elaborarea unui sondaj de opinie? Sînt dileme la care am căutat răspuns în rîndul sociologilor, doar pentru a ne pregăti pentru marea întrebare: "Cu cine veţi vota duminica viitoare?"



Ca în demararea oricărui plan de afaceri, şi în competiţiile electorale candidaţii sînt supuşi unor sondări preliminare a încrederii şi, implicit, a opţiunilor electorilor. Cu o oarecare marjă de eroare, aceste instrumente sociologie dau de multe ori un răspuns la aşteptările candidaţilor. Fluctuaţia rezultatelor care fixează temporar un candidat pe o anumită poziţie este însă destul de mare şi ţine, de cele mai multe ori, doar de propria prestaţie politică în raport cu ceilalţi competitori.

Partidele, responsabile de "umflarea rezultatelor"

Sînt însă şi situaţii care duc cu gîndul la sondări efectuate într‑o altă Românie. Cum sînt, spre exemplu, sondajele prezentate de partide. Un astfel de caz reprezentativ este un "sondaj de opinie" publicat în oficiosul PRM "Tricolorul", potrivit căruia Corneliu Vadim Tudor era clasat, înaintea primului tur de scrutin, pe primul loc în preferinţele electoratului, cu 27,3 la sută, urmat fiind de Traian Băsescu, cu 13,5 la sută. "Neîncrederea în sondaje, exprimată cu precădere de persoane publice importante sau formatori de opinie bine cunoscuţi, nu este justificată şi orice situaţie neclară poate fi uşor explicată. Mai întîi de toate, orice institut serios de sondare a opiniei publice nu are nici un interes să dea pe piaţă date false, în contrast cu alte sondaje sau cu cifrele reale din teren. Aceasta din simplul motiv că institutele fac cercetări politice în special în preajma alegerilor. În rest, trăiesc din cercetări de piaţă", este de părere Adrian Netedu, conf.dr. la Catedra de Sociologie şi Asistenţă socială din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social‑Politice a Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. Există însă şi situaţii diverse: un beneficiar‑partid declară cifre false, caz în care poate fi dat în judecată de executant. La fel, un beneficiar declară cifre fără să fi avut loc nici un sondaj, un altul atacă virulent orice sondaj care nu îi este favorabil sau un institut-fantomă nu respectă criteriile ştiinţifice minime necesare.



Lipsă de profesionalism sau manipulare?

Un alt aspect sesizabil în opiniile exprimate prin intermediul sondajelor este dat de cifrele destul de fluctuante, dar şi de procentele uriaşe atribuite în unele situaţii unor candidaţi de două procente. Într‑o astfel de situaţie se poate pune, pe bună dreptate, întrebarea dacă este vorba de lipsă de profesionalism şi seriozitate a institutului de sondare sau de o intenţie vădită de manipulare a opiniei publice. "De regulă, casele cunoscute de sondare a opiniei publice nu dau rateuri semnificative. Două‑trei procente în plus sau în minus constituie marje acceptabile de eroare, asumate explicit de către realizator. Cînd avem de‑a face, însă, cu cifre abracadabrante, este clară lipsa de profesionalism, corelată strîns cu intenţia de manipulare. Asemenea situaţii nu se datorează marilor companii, ci unor operatori‑pirat sau chiar unor fabricanţi de partid, care mint pur şi simplu, pentru a induce derută pe piaţa politică", a declarat Cristian Bocancea.



Nu există precizie sută la sută

Potrivit conf.dr. Cristian Bocancea, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii "Petre Andrei" din Iaşi, motivul pentru care în perioada de dinaintea primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale au existat foarte multe opinii defavorabile legate de sondajele de opinie e strîns legat de cunoştinţele insuficiente ale marelui public în privinţa modului de operare al unui sondaj, care nu poate reda date precise, ci doar apropiate de adevăr, fond pe care politicienii implicaţi în campanie încearcă speculativ introducerea unor realităţi false în favoarea sau defavoarea unui candidat. "Sondajele de opinie nu sînt instrumente sociologice infailibile. Ele aproximează un comportament electoral, la fel cum aproximează comportamentele consumatorilor, încercînd să‑i orienteze pe strategii campaniilor electorale. A cere sondajelor o precizie de sută la sută în predicţie este absurd şi denotă necunoaşterea specificului unei astfel de metode de investigaţie. Întrucît publicul larg nu are, în genere, cunoştinţe de sociologie, este uşor pentru unii actori politici interesaţi să le prezinte ca instrumente de manipulare şi să le demonizeze, în scopul decredibilizarii", este de părere Cristian Bocancea.


Mobilizare la electorat, demoralizare în tabăra adversarilor

Cît priveşte răsturnările de situaţie din sondaje pe ultima sută de metri a unei campanii, specialiştii consideră că acestea pot influenţa rezultatul votului. "Dacă există o suficientă popularizare a rezultatelor unui sondaj, realizat de o companie credibilă, cu cîteva zile înainte de data alegerilor, se pot înregistra modificări semnificative de comportament electoral, cu precădere în segmentul indecişilor şi al letargicilor, deoarece aceştia pot fi mobilizaţi sau determinaţi la un anume tip de vot", mai apreciază Cristina Bocancea. Nu este exclus, însă, ca un astfel de sondaj să provoace şi demobilizare în tabăra "perdantului" anunţat. "În orice caz, rezultatele unui sondaj marchează deopotrivă prezenţa la vot, orientarea de ultim moment şi decizia raţională, numai că nu putem niciodată preciza măsura în care o fac", a mai spus Cristian Bocancea.



Prudenţă pentru turul doi

În privinţa exprimării exit‑poll-urilor la acest prim tur de scrutin, ca marjă de eroare faţă de rezultatele finale şi faţă de exit-poll‑urile precedente, specialiştii ieşeni consideră că acestea au fost în ton cu realitatea exprimată prin votul de la urne, cu o foarte mică marjă de eroare.

Reamintim că rezultatele primelor exit-poll‑uri în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale au avut o marjă de eroare de 1‑3 procente. Astfel, în urma raportărilor efectuate pe 22 noiembrie, INSOMAR îl credita pe Traian Băsescu cu 32,8 la sută din opţiuni, iar pe Mircea Geoană cu 31,7. Un alt sondaj la ieşirea de las urne, realizat de CCSB, îi atribuia lui Băsescu 34,1 la sută, iar lui Geoană 30,9 din opţiuni. Potrivit rezultatelor finale, Traian Băsescu a obţinut 32,44 la sută, iar Mircea Geoană 31,15.

Deocamdată, singurul sondaj de opinie prezentat în campanie pentru turul doi de scrutin a fost avansat tot de INSOMAR, la comanda postului TV Realitatea. Potrivit acestuia, Mircea Geoană ar obţine 54 la sută, iar Traian Băsescu 46 la sută din voturile românilor. "Nu consider că în primul tur au existat probleme serioase de aproximare a rezultatelor, dacă ţinem seama de capacitatea de acoperire a secţiilor de votare şi de prelucrare sub presiunea timpului. Mă aştept însă la o atitudine mai temătoare a principalelor case de sondaj în turul doi, cu atît mai mult cu cît diferenţa dintre principalii competitori a fost extrem de mică în primul tur", a concluzionat Cristian Bocancea.

Un produs Blogger.