Nicicînd la Iaşi, în nici un moment al existenţei anuale a acestui oraş, nu se observă cu atîta claritate separarea claselor sociale ca pe 14 octombrie, de Sfînta Parascheva. Şmecherii stau sus pe postament, cască precum piţipoancele la operetă, dorm pe ei, se scarpină în urechi, nas, între dinţi, la fudulii, iar poporul de pelerini, închis precum sclavii în ţarcurile Jandarmeriei, se uită la boierii cei nesimţiţi şi aşteaptă o schimbare. Anul acesta mai slab cu boierii. Înaintea Sfintei, motiv de bălăceală în mulţime, la Bucureşti se separă ciolanu. Cade piticania, aducem alt ardelean, va fi un nou guvern de balerini politici sau de tehnocraţi…? Probleme de împărţire. Celelalte operaţii, după alegeri. Poporul este mult şi prost. Romînul crede că „Dumnezeu a murit”, la ieşirea lui Becali de la racla Sfintei Parascheva ţipă „Hai Steaua!”, ajunge fericit în odaia lui închiriată şi sub plapuma de octombrie, de noiembrie, decembrie şi ce-o mai fi frig din anul viitor, se gîndeşte cît dracu i-or mai da ăştia şomaj şi de-ar mai ţine-o pîn la vară, îi înjură pe împuţiţii de politicieni apoi se duce cu maţul ghiorăind dar plin de conştiinţă civică să-i voteze. Bine că a fost la Sfîntă. Pînă la alegeri cînd poate o pica ceva, a mai făcut economie din şomaj o zi, cu două sarmale şi un pahar de ceai. Ar trebui ca măcar în această zi să îngenunchiaţi în faţa poporului ăsta căruia i-aţi furat şi ultima speranţă, zdremţelor!