Primesc ieri pe e-mail un comunicat, care fără să fie aşteptat, mă anunţa despre faptul că Mircea Geoană a făcut o vizită pe un şantier de locuinţe din sudul ţării, pe la Baba Novac. Aruncîndu-mi ochii într-o doară peste el, m-au lovit în timpane acelaşi promisiuni făcute în urmă cu, cred, o săptămînă, la Iaşi, atunci cînd primul pesedist al ţării şi-a lansat de altfel şi campania pentru prezidenţiale…

La antipozi faţă de realizările din perioada atît de hulită a comunismului, dar cu acelaşi angajament, sărguinţă şi determinare cincinală, tovarăşul Mircea Geoană , a efectuat o vizită de lucru pe însoritele plaiuri nichitiene - pentru că la Iaşi nu mai poate să te „umbrească” nici o realizare din perioada raţiilor, deoarece în 20 de ani au fost rase de pe faţa pămîntului şi transformate în conturi.

Plin de aplomb şi roşu secerist în cuvîntare, tovarăşul s-a oprit prima oară pe şantierul socialist din Grădinari, acolo unde prin abnegaţia primarului Nechita, ţiganii care au distrus casele naţionalizate din centrul Iaşului, vor putea să primească locuinţe noi nouţe, mirosind a levănţică. Prin buna gospodărire a conlocuitorilor atît de iubiţi de PSD în perioadele electorale, în maxim o lună de zile acestea vor fi transformate în closete.

Un oraş în care cultura ţiganului este sprijinită în defavoarea tinerilor, doar pentru voturi. Previzibil pentru populismul pesedist, în poarta şantierului, tuciurii erau aranjaţi cu copil, cu babe cu handicap şi lăţei în cap, cu barbugii şi consoarte costelive, ţinute înadins într-un continuu regim, stîrpite de lapte ca să se poată vinde şi ala praf de la ajutoare, fără dinţi în gură ca să bată vîntu suferinţei printre consoane, ca în prima zi de şcoală, de-a stînga angelicei şi bune diriginte, Letiţia Palaga, mama repartizărilor.
Vulpoii s-au apropiat rînjind de turma electorală. Fiecare strîngere de mînă şi iţire de incisivi era un vot. Pentru ţigani - o locuinţă. Pentru tinerii care muncesc cinstit- un şut în cur. Perfid pînă în ţîţîna nasului lung şi lustruit de politician deprins cu manipularea prostimii prin minciuni ieftine, Geoană a sugerat un vechi refren dintr-un cîntec de luptă PSD „Trebuie să construim locuinţe ieftine pentru tineri. În acest sens am depus în Parlament o iniţiativă legislativă care priveşte construirea a 50 de mii de locuinţe pentru tineri, complet utilate, supuse regimului închirierii. Femeia nu se poate pune pe treabă dacă nu are confort”.
Pentru ca ţiganii să aibă tot confortul, în primul rănd pentru a făta regulat la fiecare cincinal, pe unele dintre noile blocuri se zăreau deja antenele satelit care să aducă borcoiului în casă relaxare şi îndemn pentru fătătură.
În tot acest timp, la poalele blocurilor condamnate la o distrugere imediată, Prostănacul mai scuipa către poporul de chiriaşi încă o strofă „acest program este unul de relansare economică şi va avea efect de angrenare a economiei pe orizontală, creind locuri de muncă în construcţii, in vreme ce din programul „Prima casă” au de cîştigat băncile şi notarii, nu tinerele familii”, după care însoţit de o roşie chiriaşă s-a retras în apartamentul acesteia, invitat fiind să bea un nechezol.

După ce şi-a mai odihnit limba mincinoasă, şeful hăitaşilor pesedişti s-au îndreptat spre marile societăţi ieşene, atinse de falimentul capitalist. La Fortus, moment de efervescenţă socială, de minunată sărbătoare muncitorească …! Pustiu cît vedeai cu ochii, linişte cît să te apuce depresia. Directorul Chişcă, Coaste Afumate, Scrumbie sau cum l-o fi chemînd pe ultimul cîrpaci care conduce suita de hale în rugină, pesemne că în tinereţe a fost maestru de ceremonii, de vreme ce şi-a ţinut oaspeţii la uşă, nu a recunoscut-o, - cum Doamne e posibil!!?, pe juna aleasă Luminiţa Urlache sau …F...tache, oricum ceva cu lache, cea mai activă membră de partid şi cel mai flasc ales şi nu a avut un pahar cu apă pentru gurile politicienilor, vinete de otrava mincinoasă a promisiunilor electorale şi pentru burţile uscate ale găozarilor.

În halele imense, cîţiva muncitori încercau din răsputeri să dea senzaţia că în ciuda slabei lor prezenţe numerice, producţia Romîniei merge şnur. Toţi sudau! Zgomotul asurzitor a spriat şi jivinele din jur care s-au iţit curioase să vadă cine le tulbură liniştea. Fortusul poate e singura societate din Iaşi în care egalitatea de şanse dintre bărbat şi femeie, văzută prin prisma comunismului, s-a păstrat intactă. Jumătate dintre sudori sînt femei...



Spre seară tovarăşul s-a produs într-o mare adunare populară. Amintindu-mi, degetele refuză să mai tasteze, mintea să-şi mai amintească, iarba să mai crească, PSD să mai iasă…