Aflat poate in pragul ultimelor clipe, Gheorghe Dinica, cel care mi-a bucurat prin existenta sa pamanteana si dimensiunea sa artistica foarte multe momente din viata, a fost ucis fara voia lui Dumneazeu de niste ciocli ai presei de duminica, specializati pe necrologuri in avans. “Sa fie acolo!”, poate si-au zis, in timp ce Dinica era inca aici. Tragedia nu sta de asta data in eroarea profesionala si in premeditarea acesteia. Lipsa de respect fata de drama prin care trece acum maestrul Dinica, al carui sfarsit va mai lasa un gol imens in sufletele fiecarui iubitor de teatru si film si va umbri iremediabil stralucirea magnifica a scenei, constituie mizeria suprema a acestei bresle. Poate ca Dinica ar ride si i-ar ierta - "Un fleac. M-au omorit!". Sa ucizi insa personajul principal inainte de actul final, acesta este grotescul piesei pe care o joaca acesti ciocli ai presei romanesti.

- Ce vă doriţi de ziua dvs.?
Să fiu sănătos şi să pot juca în continuare,…era dorinta maestrului Dinica in urma cu citeva luni. Sanatate, maestre!