* betonul administraţiei locale pare să fie cel mai bun pentru îngroparea definitivă a ultimelor urme de istorie a Iaşului * acesta urmează să-şi facă treaba şi în cazul ultimelor vestigii istorice, de secol XVII, descoperite pe strada Lăpuşneanu * practic, cu banii destinaţi pentru reabilitarea istorică a acestei străzi, se toarnă betoane peste pivniţele şi vestigiile scose la lumină în urma săpăturilor Ultimele descoperiri arheologice din parcarea din spatele Romtelecom şi de pe strada Lăpuşneanu, de sub zidurile cinematografului Republica, sunt acoperite cu beton, din ordinul primarului interimar, Mihai Chirica. Practic, impresionantele descoperiri arheologice din centrul Iaşului, făcute în proximitatea celei mai încărcate de istorie străzi din Iaşi, fiind vorba de vestigii datate în secolele XVII - XX, vor fi conservate cu un strat de argilă, peste care se va betona. Primele vestigii care vor fi betonate sunt cele de lângă cinematograful Republica. “În urma săpăturilor de la cinema Republica a fost descoperită o mare construcţie cu fundaţii de piatră, lungimea acesteia fiind de 33 metri, iar lăţimea de 11 metri. Printre aceste construcţii se remarcă şi existenţa unei pivniţe mari, pe mai multe nivele, cu ramuri ce se îndreapta pe sub Cinema Republica spre Muzeul Unirii, dar şi spre Piaţa Unirii. Toate constructiile din piatra gasite sectioneaza vechi locuinte din lemn, care au fost distruse într-un incendiu din secolul al XVII-lea. A mai fost descoperit şi un fragment din reţeaua de alimentare cu apă a oraşului din secolele XVII – XVIII. Conductele din ceramică, protejate cu ziduri de piatră, sunt orientate în lungul străzii Lapuşneanu”, a spus arheologul, Bobi Apăvăloaei. „Cu banii destinaţi pentru reabilitarea istorică se toarnă betoane peste istorie...” Strada Lăpuşneanu, care în secolele XVII-XVIII s-a numit Uliţa Sârbească deoarece era un important pol al negoţului, iar în veacul al XIX-lea s-a numit Uliţa Mare datorită caselor boiereşti zidite aici, a mai oferit arheologilor încă o surpriză, în urma lucrărilor de decopertare a parcării de la Romtelecom. În ce priveşte aceste descoperiri, printre care şi o pivniţă care străpunge pe dedesupt bulevardul Independenţei, arheologul Stela Cheptea, directorul Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană, cea care conduce cercetarea arheologică pe proiectul regenerării istorice a străzii Lăpuşneanu, alături de Bobi Apăvăloaei, este de părere că aceste vestigii merită să fie incluse într-un circuit turistic al Iaşului, prin marcarea acestora. În asentimentul ei a fost şi primarul interimar, Mihai Chirica, care susţinea în cursul săptămânii trecute că, cel puţin în cazul pivniţei descoperite sub poarcarea de la Romtelecom, se va prevedea o trapă de acces. Ei bine, muncitorii firmei Conest au astupat cu pământ atât pivniţa cât şi fântâna descoperită acolo, urmând a trece la următorul proces, cel de betonare, în săptămânile următoare. „Având în vedere importanta acestor descoperiri arheologice, se impune consolidarea pivniţelor, amenajarea unui acces corespunzător şi apoi marcarea, în viitoarea parcare, a traseului fundaţiilor descoperite. Din păcate nu s-au găsit bani pentru valorificarea vestigiilor. Noi, arheologii, putem doar să facem propuneri...Este păcat că nu s-au găsit bani nici măcar în cadrul unui proiect care chipurile urmăreşte reabilitarea istorică a străzii Lăpuşneanu...Vestigiile acestea reprezintă istoria străzii Lăpuşneanu. Ele trebuiau reabilitate şi valorificate dar...,cu banii destinaţi pentru reabilitare istorică se toarnă betoane peste istorie...”, a concluzionat Bobi Apăvăloaei. Perioada de aur a Străzii Lăpuşneanu Strada Lăpuşneanu, iniţial denumită Uliţa Sârbească, a fost una dintre cele mai circulate artere ale Iaşului. Acest fapt se datora, în mare măsură, magazinelor şi localurilor elegante care, prin mărfurile lor de calitate atrăgeau permanent clienţii şi ofereau bună dispoziţie. Uliţa Sârbească începea de la intersecţia uliţei Golia cu ulicioara ce ducea spre Sfântul Spiridon şi se termina în apropierea bisericii Sfântul Neculai cel Sărac (aflată în zona actualei Case de Cultură a Studenţilor). În secolul al XVII-lea, Uliţa Sârbească se contura ca „un drum bătătorit prin purtarea oamenilor şi a vitelor trăgătoare”, pentru ca, la mijlocul secolului următor, strada să devină o locaţie importantă pentru meşteşugari, negustori şi mici boieri. Într-un catastif din 1755, pe această stradă erau consemnaţi 44 de proprietari, iar în 1774 pe Uliţa Sârbească se găseau 27 de case, nouă dughene şi trei cârciumi. Fiind foarte circulată, uliţa a început să fie podită cu traverse de lemn încă din anul 1763. Strada a început să-şi schimbe radical înfăţişarea abia în veacul al XIX-lea, când vechile case au fost înlocuite de clădiri maiestuoase, cu două sau chiar trei etaje, care stârneau mirarea şi admiraţia trecătorilor. Tot în acest secol, mai precis în 1873, Uliţa Sârbească şi-a schimbat denumirea în Strada Lăpuşneanu.