Un zbor reusit,cu un Wizzair incarcat de copii. Avionul gradinita a aterizat fara probleme pe aeroportul din Charleroi. Lumea apaluda, copii se ingramadesc cu urechile infundate de presiune sa iasa din burta uriasului Wizzair, dar stewardeza le taie elanul anuntand pasagerii ca nu este agent de sol care sa permita debarcarea. In Charleroi ploua ca intr-o zi de toamna romaneasca, la malul marii. Reusim intr-un tarziu sa coboram pe uriasul aeroport si urmeaza partea cea mai umeda a calatoriei pentru ca formalitatile de inchiriere a unei masini intarzie iar ploaia si umezeala din aer pun capac unei calatorii care se dorea cat se poate de estivala, ca si hainele noastre subtiri. Revederea cu Cristinuta, mireasa noastra de maine, si un whisky de 18 ani, ne inmoaie orice urma de protest si ne abandoneaza in farmecul acestui burg belgian pe care urmeaza sa-l descoperim zilele urmatoare. Senzatia de evadare se impleteste in mod fericit cu un dor nebun si cu frumusetea evenimentului de maine.